Drumul către tine însuți ~ M.Scott Peck

Prezentare generală:

Cartea este structurată pe 4 capitole care curpind teme majore: 1.Disciplina, 2.Iubirea, 3.Creșterea spirituală și religia, 4.Grația. Scrisă de un medic psihiatru cu o îndelungată experiență în psihoterapie, lucrarea prezintă în cele 316 pagini ale sale, diverse tulburări ale omenirii rezolvate alături de diferiți pacienți și viziunea sa  asupra lucrurilor, conturată în urma întregii sale activități, atât profesionale, cât și academice.

Pasajele pe care eu le consider remarcabile:

~ ,,Cum am știut acest lucru, pe care de fapt nu îl știam? Printre posibilele explicații se numără teoria lui Jung despre ,,inconștientul colectiv”, care spune că moștenim înțelepciunea reieșită din experiență strămoșilor noștri, fără ca noi să fi avut personal acea experiență. Deși acest tip de cunoaștere poate părea bizar unei minți științifice, existența ei este în mod destul de straniu recunoscută în limbajul nostru cotidian. Să luăm însuși cuvântul ,,a recunoaște”. Când citim o carte și ajungem la o idee sau la o teorie care ni se pare atrăgătoare, ,,sună clopoțelul”, ,,recunoaștem” că este adevărată. Totuși ideea sau teoria respectivă pot să fie unele pe care nu le-am gândit niciodată conștient. Cuvântul spune că ,,re-cunoaștem” concepția respectivă, ca și cum am fi cunoscut-o odată, am uitat-o, iar apoi o recunoaștem ca pe un vechi prieten. Este ca și cum întreaga cunoaștere și întreaga înțelepciune ar fi deja conținute în mințile noastre și atunci când aflăm ,,ceva nou” nu facem decât să descoperim ceva care exista demult în noi. Această concepție este în mod similar reflectată în cuvântul ,,educație”, care este derivat din latinescul educare, ce se traduce literal prin ,,a scoate în afară” sau ,,a conduce în afară”. Prin urmare, când educăm oamenii, dacă folosim cuvântul în mod serios, noi nu băgăm ceva înăuntrul minții lor; mai degrabă scoatem ceva din ea; ducem ceva din inconștient spre conștientizare. Ei sunt posesorii cunoașterii de multă vreme. Dar care este sursa acestei părți din noi care e mai înțeleaptă decât noi? Nu știm. Teoria lui Jung despre inconștientul colectiv sugerează că înțelepciunea noastră este moștenită. Experimente științifice recente cu material genetic în conjuncție cu fenomenele memoriei sugerează că este într-adevăr posibil să fi moștenit cunoașterea, care este depozitată sub forma unor coduri în acidul nucleic din celulele noastre. Conceptul de depozitare chimică a informației ne permite să începem să înțelegem cum poate fi depozitată informația potențial disponibilă pentru mintea umană în câțiva centimetri cubi de substanță cerebrală.”

~ „ Dar care este forța care ne împinge pe noi ca indivizi și ca specie să ne dezvoltăm împotriva rezistenței naturale a propriei letargii? Este iubirea.Iubirea a fost definită ca „voința de extindere de sine în intenția de a nutri creșterea spirituală proprie sau a altuia”. Ne dezvoltăm pentru că muncim să ne dezvoltăm și muncim să ne dezvoltăm pentru că ne iubim pe noi înșine. Iubirea este cea care ne face să ne înălțăm. Și iubirea făță de ceilalți este cea care ne face să-i ajutăm să se înalțe. Iubirea, extinderea sinelui, este chiar actul evoluției. Este evoluția în progres.”

~ „ De ce vrea Dumnezeu ca noi să creștem? Către ce ne dezvoltăm noi? Care este punctul final, scopul evoluției? Ce vrea Dumnezeu de la noi? Dumnezeu vrea să devenim El însuși. Ne dezvoltăm către bine. Dumnezeu este scopul evoluției. Dumnezeu este sursa forței evoluționare și Dumnezeu este destinația ei. Aceasta este ceea ce înțelegem atunci când spunem că El este Alfa și Omega, începutul și sfârșitul.”

~„ Sub un aspect, noi, ființele umane, suntem toate egale. În fiecare și în toți există un sine dublu, unul bolnav și unul sănătos – o pulsiune de viață și o pulsiune de moarte, dacă vreți. Fiecare dintre noi reprezintă întreaga rasă umană; în fiecare dintre noi există instinctul pentru divinitate și speranța pentru omenire și în fiecare dintre noi există păcatul originar al lenei, forța entropică mereu prezentă trăgându-ne în jos încă din copilărie spre mormânt și spre mlaștinile sau smârcurile din care am evoluat.”

~„ Cred ca de fapt conștientul este sălașul psihopatologiei, iar afecțiunile mintale sunt afecțiuni ale conștiinței. Ne îmbolnăvim din cauză că sinele nostru conștient se opune înțelepciunii noastre inconștiente. Tocmai deoarece conștiința este tulburată apare acest conflict între ea și inconștientul care caută să o vindece. Cu alte cuvinte, boala mintală apare atunci când voința conștientă a individului deviază substanțial de la voința lui Dumnezeu, care este voința propriului inconstient al individului.”

Propria mea părere:

Cred că pasajele de mai sus sunt mai mult decât suficiente pentru a face pe oricine dornic să parcurgă toate paginile acestei lucrări, dar pe lângă acestea sunt câteva învățături folositoare cu care am rămas după această lectură.

În primul capitol, autorul ne învață cum să trecem mai ușor peste aspectele mai puțin plăcute ale vieții (de exemplu: activități care nu ne fac plăcere) și ne explică acest lucru cu ajutorul unei simple întrebări: să ne imaginăm că avem o prăjitură, compusă dintr-o parte care ne place si una care ne place mai puțin sau deloc. Trebuie să o mâncăm integral și cu care parte vom începe? Persoanele care încep cu partea care le place mai mult, nu au învățat să amâne satisfacțiile din viața lor astfel încât să se poată bucura mai mult de ele, iar cele care încep cu partea care le place mai puțin, trebuie să aplice acest obicei în toate domeniile: de exemplu, la servici începeți cu activitățile mai puțin plăcute, pentru ca atunci când deveniți mai obosiți, să va puteți bucura mai mult de activitățile care vă sunt dragi.

După parcurgerea capitolului intitulat ,,Iubirea” am descoperit faptul că multe persoane nu cunosc corect acest termen, pe care autorul îl asociază cu extinderea sinelui si creșterea spirituală, atât a noastră, cât și a celor dragi. Am înțeles faptul că iubirea înseamnă și distanță și anume: chiar dacă formăm un cuplu cu persoana iubită, trebuie să conștientizăm faptul că suntem doi oameni individualizați și probabil diferiți și este aburd ca să îi pretindem celuilalt să aibă aceleași pasiuni, viziuni, hobby-uri ca ale noastre.

Prin citirea ultimelor două capitole, am înțeles că nu trebuie să îmi ignor visele și gândurile absurde, inutile (genul acela care uneori îți apar repetitiv în minte, fără să pară că au vreo logică sau relevanță pentru viața ta), deoarece acestea sunt modalitățile prin care inconștientul încearcă să comunice cu noi și în general, are ceva important de spus.

Sper că timpul vă permite să rupeți o bucată din el și să îl dedicați parcurgerii acestei cărți, deoarece chiar dacă necesită o atenție sporită și recitirea unor secvențe de mai multe ori pentru a fi înțelese corespunzător, este o lectură care vă ajută să vă dezvoltați enorm. Cel puțin în cazul meu așa s-a întâmplat 🙂

În curând: Înainte să te cunosc ~ Jojo Moyes

Înainte să te cunosc ~ Jojo Moyes

Ținând cont că filmul ”Me Before You” a acaparat internetul și a apărut de curând și în cinematografele din țară, iar online se găsesc o mulțime de citate atât din acesta, cât și din carte, mi-am comandat și eu cartea săptămâna trecută [Bineînțeles că nu am rezistat tentației și mi-au cumpărat și altele pe care le aveam pe wishlist-ul meu de lectură, my bad 😀 ] și din momentul în care am plasat comanda, lucrurile s-au derulat în felul următor: nu am mai avut răbdare până a doua zi și în seara respectivă am vizionat filmul, a doua zi am început să lecturez cartea și după ce am terminat-o, m-am uitat din nou la film. Știu că ordinea firească a lucrurilor e să citești prima dată cartea și după să vizionezi filmul, dar eu consider că o persoană care citește regulat și e curioasă din fire, oricum va lectura și cartea, indiferent dacă a văzut sau nu deja filmul.

Carte vs Film:

Nu există mari deosebiri între cele două, nu sunt indentice, dar diferențele nu sunt semnificative. E firesc să fie mai amplă povestea în carte, să cuprindă mai multe detalii, deoarece nu poți să transpui 100% o carte de 400 de pagini într-un film de aproximativ 2 ore, plus că dacă ai face astfel, cine ar vedea filmul, nu ar mai cumpăra cartea și cine ar achiziționa cartea, nu ar mai viziona filmul.

Pasaje remarcabile:

,,Tata spune că facturile noastre la căldură sunt mai mari decât PIB-ul unei țări africane mici.” 

,,-Deci, Lou, cât de bolnav e omul de care o să ai grijă? – Nu poate să fie prea bolnav, de vreme ce au lăsat-o pe fiica noastră să aibă grijă de el, mă ironiza tata.”

[Primele două mi s-au părut amuzante….. acum urmează cele profunde]

,,Nu-mi imaginasem, până atunci, că muzica poate descătușa sentimente nebănuite în tine și te poate purta spre tărâmuri pe care nici măcar compozitorul nu le întrevăzuse. Își lasă amprenta în spațiul din jurul tău, ca și cum ai fi dus cu tine urmele ei oriunde ai fi mers.”

,,Unele greșeli au consecințe mai însemnate decât altele, dar nu trebuie să le lași să te definească.”

,,N-ai decât o singură viață. E datoria ta s-o trăiești cât mai din plin.”

„Îmi plăcea apropierea care se crea între noi atunci când nu mai era nimeni prin preajmă, intimitatea comodă în care ne instalam. Îmi plăcea felul în care mă privea, amuzat, ca și cum ar fi descoperit în mine mai mult decât se așteptase.”

„Lumea se contractă în jurul nostru, până ce nu se mai auziră decât zgomotul furtunii, foșnetul perdelelor transparente și răsuflarea mea domoală. Am mirosit parfumul de flori de lotus adus de vântul nopții, am auzit, undeva, sunet de pahare ciocnite, de scaune adunate în grabă, și o melodie cântată la vreo aniversare îndepărtată, am simțit forța naturii dezlănțuite. I-am căutat palma lui Will și am prins-o în palma mea. Și mi-a trecut prin minte, preț de câteva clipe, că niciodată n-aveam să mai fiu atât de intens conectată la lumea din jur, la o altă ființă umană, ca în acel moment.”

„ I-am creionat lumea pe care el o crease pentru mine, plină de minuni și de șanse. I-am dat de înțeles că o rană din sufletul meu se vindecase într-un fel pe care el n-avea cum să-l știe și că, fie doar și pentru asta, o părticică din minea avea să-i fie mereu indatorată.”

Impresia personală:

Recomand tuturor celor care au vizonat filmul și au rămas plăcut impresionați (dacă nu l-ați văzut e cu atât mai bine) să citească și cartea pentru a putea pătrunde în profunzimea lucrurilor și pentru a putea rezona mai puternic cu trăirile personajelor. Scrisă (în cea mai mare parte) din perspectiva Louisei, cartea îmbină cu succes pasajele comice cu cele care abundă în înaltă încărcătură emoțională și prezintă o delicioasă poveste de iubire dintre doi tineri rupți parcă din două lumi diferite. [Nu vreau sa dezvălui mai multe, pentru a păstra frumusețea de a descoperi singuri] Cuvintele par culese cu mare atenție și potrivite cu grijă astfel încât să ajungă la suflet, să atingă corzile potrivite și să impresioneze până la lacrimi. Se află ceva în sinceritatea și în simplitatea scrierii, care o face specială. Este ideală pentru o lectură relaxantă care să nu vă suprasolicite și obosească din punct de vedere intelectual: nu solicită parcurgerea repetată a ideilor pentru a putea fi înțelese, dar e suficientă pentru a genera o reacție. Nu e nici prea mult, nici prea puțin…E exact ceea ce trebuie.

Spor la citit!

 

 

Minti sclipitoare, minti antrenate. Fii propriul tau lider ~ Augusto Cury

Buna!

M-am decis sa incep cu aceasta carte, citita recent. Pentru mai multe lamuriri, sunt o iubitoare a cartilor de dezvoltare personala, de vreo 2 ani mi-am imbogatit biblioteca cu multe astfel de carti, deoarece ma ajuta sa ma dezvolt si sa inteleg mai profund diferite aspecte ale vietii.

Prezentare generala:

Cartea de fata contine defapt doua carti, prima este ,,Minti sclipitoare, minti antrenate”, iar a doua este ,,Fii propriul tau lider”. Insumand in total 172 de pagini si avand un font vizibil, marisor si randuri aerisite, este o lectura ideala pentru cei care nu au foarte mult timp la dispozitie pe care sa il poata dedica cititului si nu vor sa inceapa o carte lunga pe care sa o tot amane, astfel incat de fiecare data cand reiau activitatea, sa aiba nevoie sa depuna un efort considerabil pentru a-si reaminti ce au citit anterior.

Un lucru care m-a impresionat si pe care nu l-am intalnit la alte carti, este prima pagina din fiecare dintre cele doua carti, care cuprinde cate o dedicatie:

Mi se pare o idee foarte draguta si utila pentru cei care doresc sa ofere aceasta carte in dar cuiva, cele cateva randuri ajungand direct la suflet si deschizandu-i potentialului cititor pofta de lectura.

Pasajele pe care eu le consider remarcabile:

~ ,,Nu trebuie sa uitam niciodata ca a fi autorul propriei noastre istorii reprezinta dreptul nostru cel mai solemn si provocarea cea mai importanta.”

~ ,,Maretia unei fiinte umane nu sta in cat stie, ci in cat e de constient ca nu stie. Cei care cred contrariul, vor fi condusi de orgoliu, nu vor mai fi constructori de idei noi, ci vor deveni reproducatori de date. Vor fi exponenti ai plictiselii si monotoniei-si nu deschizatori de noi cai.”

~ ,,Visele nu determina locul unde vom ajunge, dar genereaza forta necesara pentru a ne smulge din locul in care ne aflam.”

~ ,,Nimeni nu poate straluci pe scena lumii, daca nu straluceste pe scena propriei sale inteligente.”

~ ,,Unii au calatorit prin toata lunea, dar niciodata n-au avut curajul sau priceperea de a calatori inlauntrul lor.”

~ ,,Un om bogat cauta aur in societate, un om intelept cauta aurul din solurile fiintei sale…”

Propria mea parere:

Aceasta carte este cu siguranta una dintre acelea pe care inainte sa o termini, esti constient de faptul ca o sa o mai citesti de cateva ori sau daca esti persoana care subliniaza pasajele preferate, atunci vei sublinia cel putin jumatate din ea. In primul rand, contine o puternica si considerabila doza de motivatie, care te face sa te gandesti la o multime de lucruri pe care vrei sa le faci dupa ce o termini de citit sau cum aceasta reprezinta procesul tau de initiere spre a cunoaste ce iti lipseste pentru a muta muntii din loc. In al doilea rand, face foarte multa referire spre sinele nostru, spre noi insine si ,,EU” este centrul in jurul caruia graviteaza intreaga scriere: cum sa ne iubim mai mult pe noi, cum sa reflectam incontinuu asupra propriei noastre existente, cum sa ne intoarcem mereu spre sinele nostru, cum sa invatam sa ne ascultam, cum sa intelegem rolul nostru ca fiinte care au menirea de a-si scrie propria lor istorie, cum ca noi suntem singurii responsabili de viata noastra si de lucrurile pe care le atragem in ea, cum sa nu renuntam niciodata la dezvoltarea noastra si cum ca important in viata nu este ceea ce detii din punct de vedere material, ci ceea ce ascunzi in strafundurile tale interioare, intelepciunea si sufletul tau reprezinta adevarata ta comoara. Singurul aspect negativ al acestei carti este probabil faptul ca nu este interminabila… O recomand din tot sufletul tuturor persoanelor dezorientate, lipsite de motivatie, impovarate, si nu numai… O recomand tuturor celor care vor sa se inteleaga mai bine pe ei insisi si vor sa aiba o viziune mai clara asupra lor si asupra lumii. Pentru mine, cartea de fata reprezinta o gura proaspata si curata de aer. 🙂

Sper ca recenzia mea sa va fie folositoare si astept sugestiile voastre in ceea ce priveste imbunatatiri pe care le necesita modul meu de scriere sau carti despre care doriti sa auziti parerea mea!

Spor la lectura!

Intro.

Buna! Hy! Hey! Holla!

In fine, nu stiu cum ar trebui sa incep 😀 Dar cert este ca vreau. Ce anume vreau eu? De cateva zile ma tot gandesc sa fac ceva cu pasiunea mea pentru carti si tinand cont ca ador sa citesc si sa imi notez mereu randurile care m-au impresionat pe parcursul lecturii mele si sa le povestesc altora despre ceea ce am invatat pe parcursul fiecarei carti, m-am decis sa incep sa imi astern toate aceste ganduri pe acest blog, astfel incat sa pot sa revad mereu cu usurinta aspectele negative si pozitive ale fiecarei lecturi. In plus, poate sunt persoane care impartasesc aceeasi pasiune cu mine si citindu-mi articolele, isi vor imbogati lista de lectura sau imi vor recomanda carti citite de ei, contribuind astfel la evolutia mea.

Xoxo!